Cuprins
Ferestrele din sticlă sunt o parte importantă a multor case și clădiri. Acestea permit trecerea luminii, oferind în același timp o barieră împotriva elementelor de mediu, cum ar fi praful și insectele. În plus, ele asigură și o izolație care ajută la menținerea căldurii în clădiri.
De asemenea, acestea le permiteau oamenilor să vadă mai ușor exteriorul, oferind un sentiment de conexiune cu lumea exterioară. Dovezile istorice sugerează că vechii romani au fost primii care au folosit ferestre de sticlă în secolul I d.Hr.
Invenția ferestrelor de sticlă a reprezentat o evoluție semnificativă în istoria omenirii. Înainte de aceasta, oamenii foloseau materiale precum piei de animale, pergament și hârtie unsă cu ulei pentru a acoperi deschiderile din casele lor, care permiteau intrarea luminii, dar ofereau puțină protecție împotriva intemperiilor.
Să discutăm istoria sticlei pentru ferestre pentru a afla când a fost folosit pentru prima dată acest material la ferestre.
Vezi si: Cum foloseau egiptenii antici planta de papirus
Cuprins
O scurtă istorie a sticlei pentru ferestre
Conform dovezilor istorice [1], negustorii fenicieni din regiunea siriană au fost primii care au dezvoltat sticla în jurul anului 5000 î.Hr. Dovezile arheologice [2] sugerează, de asemenea, că fabricarea sticlei a început în 3500 î.Hr. în regiunile egipteană și mesopotamiană de est.
Cu toate acestea, istoria ferestrelor cu sticlă datează din secolul I d.Hr., când vechii romani au început să folosească geamuri de sticlă pentru ferestre [3]. Este important de reținut că aceștia nu au folosit geamurile de sticlă doar în scopuri decorative.
Aceștia foloseau baloane lungi de sticlă suflată ca element important al structurii clădirilor. Sticla folosită era de grosime inegală și, de asemenea, nu era complet transparentă, spre deosebire de ferestrele moderne. Dar era suficient de transparentă pentru a lăsa să treacă o parte din lumină.
La acea vreme, alte regiuni ale lumii, cum ar fi Japonia și China, obișnuiau să aibă ferestre din hârtie pentru decorare și pentru a bloca elementele de mediu.
Vitralii
Conform Istoriei sticlei [4], europenii au început să construiască biserici în Europa în secolul al IV-lea cu vitralii.
Aceste ferestre foloseau bucăți de sticlă în diferite culori pentru a crea diferite imagini biblice, ceea ce a făcut din sticlă o formă populară de artă în această epocă.
Vitralii în Catedrala din Troyes Vassil, Domeniu public, via Wikimedia Commons
În secolul al XI-lea, germanii au inventat sticla cilindrică, cunoscută și sub numele de sticlă lată, care a devenit populară în Europa la începutul secolului al XIII-lea.
Mai târziu, în 1291, Veneția a devenit centrul de fabricare a sticlei din Europa, iar aici a fost locul în care a fost fabricată sticla aproape transparentă în secolul al XV-lea de către Angelo Barovier. Dar, la acea vreme, majoritatea oamenilor încă nu aveau ferestre de sticlă.
Sticlă de coroană
În 1674, în Anglia a fost introdusă sticla coroană, care a rămas destul de populară în Europa până în anii 1830. Deși acest tip de sticlă are ondulații și imperfecțiuni, era mult mai clară și mai fină decât sticla lată folosită cel mai des la acea vreme.
Fereastra de la Maison des Têtes, Franța Tangopaso, Domeniu public, via Wikimedia Commons
După inventarea sa, tot mai mulți oameni au început să o folosească pentru ferestrele caselor lor din întreaga Europă. Cu toate acestea, descoperirea nu a adus beneficii englezilor din cauza taxei pe ferestre pe care William al III-lea a introdus-o în 1696 [5].
Din cauza acestei taxe, oamenii trebuiau să plătească între doi și opt șilingi pe an, în funcție de numărul de ferestre pe care le aveau în casele lor. Astfel, cei care nu-și permiteau să plătească taxa își astupau ferestrele cu cărămizi.
Interesant este faptul că taxa a rămas în vigoare timp de 156 de ani și a fost în cele din urmă eliminată în 1851.
Placă de sticlă lustruită
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Marea Britanie a fost introdusă sticla lucioasă [6]. Procesul de fabricare a acestei sticle a necesitat mult efort și timp. Mai întâi, sticlarii obișnuiau să toarne o foaie de sticlă pe o masă și apoi să o șlefuiască și să o lustruiască manual cu ajutorul mâinilor.
Exemplu de placă de sticlă lustruită modernă David Shankbone, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons
De aceea, era foarte scump și nu a devenit la fel de popular ca sticla lată sau coroana. În plus, această metodă de fabricare a sticlei a fost suspendată și la începutul secolului al XIX-lea.
Sticlă de sticlă cilindrică
În timp ce producția de sticlă cilindrică a început în anii 1700 în Germania și Franța [7], aceasta a fost introdusă în Marea Britanie în 1834, unde metoda de producție a fost modificată pentru a îmbunătăți calitatea și a reduce prețul.
Sticlă stratificată
Un chimist francez, Édouard Bénédictus, a inventat sticla stratificată în 1903 [8]. Nu numai că era mai durabilă decât variantele anterioare de sticlă, dar a îmbunătățit și izolarea fonică a ferestrelor de sticlă. Oamenii puteau folosi panouri mai mari de sticlă lamelară pentru ferestre mai mari.
Sticlă flotantă
Exemplu de sticlă flotantă modernă Autorul încărcării originale a fost Secretlondon la Wikipedia în engleză, CC BY-SA 1.0, via Wikimedia Commons
Sticla flotată, care este și astăzi standardul industrial de fabricare a sticlei, a fost inventată în 1959 de Alastair Pilkington [9].
Pentru a produce acest tip de sticlă, sticla topită este turnată pe un pat de staniu topit, astfel încât sticla să creeze o suprafață plană. Acest proces creează geamuri mari de sticlă transparentă și fără distorsiuni. Ferestrele din locuințele casnice încă folosesc acest tip de sticlă datorită calității sale ridicate.
Geamuri moderne pentru ferestre
În prezent, există o gamă largă de tipuri de sticlă modernă, cum ar fi sticla temperată, sticla obscură, sticla laminată, sticla cu nivel scăzut de emanație [10], sticla umplută cu gaz și sticla colorată.
Acestea sunt folosite pentru a realiza o gamă largă de ferestre, cum ar fi ferestrele în cruce, ferestrele cu sprâncene, ferestrele fixe, ferestrele rabatabile, ferestrele cu geam triplu și ferestrele cu două ferestruici.
Vezi si: Istoria designerilor de modă francezi
Fațadă de sticlă pe o clădire de birouri Atribuire: Ansgar Koreng / CC BY 3.0 (DE)
Geamurile moderne sunt realizate cu ajutorul unor tehnici de fabricație și materiale avansate, care le fac mai rezistente, mai durabile și mai eficiente din punct de vedere energetic decât geamurile din sticlă din trecut.
Aceste tipuri diferite de sticlă au proprietăți diferite și sunt utilizate în scopuri diferite, cum ar fi asigurarea unei securități sporite, reducerea pierderilor de căldură și blocarea razelor UV dăunătoare.
Geamurile moderne pentru ferestre sunt disponibile în diferite culori, texturi și finisaje, permițând o mai mare flexibilitate în ceea ce privește designul și estetica.
Ultimele cuvinte
Istoria ferestrelor de sticlă datează din lumea antică, unde primele exemple cunoscute de ferestre de sticlă au fost găsite în ruinele Romei antice.
În timp, tehnicile de fabricare a sticlei s-au îmbunătățit, iar ferestrele de sticlă au devenit mai frecvente atât în case, cât și în clădirile publice.
Acestea reprezintă o parte esențială a mediului nostru construit și joacă un rol vital în proiectarea și funcționarea clădirilor.
